Art. 1. – Prezenta lege reglementează aspectele juridice, economice şi tehnice cu privire la înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, precum şi modul de administrare şi de exploatare a clădirilor de locuinţe aflate în proprietatea a cel puţin trei persoane fizice sau juridice, de drept public sau de drept privat, inclusiv în cazul celor care au în structura lor şi spaţii cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă.

Art. 2. – În condiţiile art.1, datorită stării de indiviziune forţată, proprietarii au obligaţia să ia măsuri cu privire la drepturile şi obligaţiile comune ce le revin tuturor asupra proprietăţii comune. În acest scop, proprietarii se pot asocia în asociaţii de proprietari cu personalitate juridică.

Art. 3. – În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:
a) clădire-bloc de locuinţe-condominiu– proprietatea imobiliară formată din proprietăţi individuale, definite apartamente sau spaţii cu altă destinaţie decât aceea de locuinţe, şi proprietatea comună indiviză. Poate fi definit condominiu şi un tronson cu una sau mai multe scări, din cadrul clădirii de locuit, în condiţiile în care se poate delimita proprietatea comună;
b) proprietate individuală – apartamentul sau spaţiul cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, parte dintr-o clădire, destinată locuirii sau altor activităţi, care împreună cu cota-parte indiviză din proprietatea comună constituie o unitate de proprietate imobiliară. Cu excepţia unor situaţii pentru care există alte prevederi exprese în prezenta lege sau în acordul de asociere, dreptul de proprietate asupra unei proprietăţi individuale dintr-un condominiu trebuie considerat în acelaşi mod ca şi dreptul de proprietate asupra altor bunuri imobile;
c) proprietate comună – toate părţile dintr-un condominiu care nu sunt apartamente sau spaţii cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă;
d) proprietate comună aferentă tronsoanelor sau scărilor care nu poate fi delimitată – cel puţin o instalaţie pe verticală care alimentează în comun tronsoane ori scări sau părţi de construcţie comune tronsoanelor sau scărilor, care nu pot fi definite separat din punct de vedere fizic ca poziţie şi suprafaţă;
e) cotă-parte indiviză – cota-parte de proprietate care îi revine fiecărei proprietăţi individuale din proprietatea comună şi este egală cu raportul dintre suprafaţa utilă a proprietăţii individuale şi totalul suprafeţelor utile ale tuturor proprietăţilor individuale;
f) proprietar al spaţiului, respectiv al apartamentului – persoana fizică sau juridică, de drept public sau de drept privat, care are în proprietate acel spaţiu, respectiv apartament, într-un condominiu;
g) asociaţie de proprietari – formă de asociere autonomă şi nonprofit a majorităţii proprietarilor dintr-un condominiu;
h) acord de asociere – actul care consfinţeşte decizia proprietarilor de a se asocia;
i) cheltuieli ale asociaţiei de proprietari – cheltuielile sau obligaţiile financiare ale asociaţiei care sunt legate de exploatarea, reparaţia sau întreţinerea proprietăţii comune, precum şi cheltuielile cu serviciile de care beneficiază proprietarii şi care nu sunt facturate individual către proprietăţile individuale;
j) cotă de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari – suma corespunzătoare din cheltuielile asociaţiei pe care fiecare proprietar este obligat să o plătească lunar;
k) atestat – actul care dovedeşte calitatea de administrator de imobil.